Aceasta planta aromata este cunoscuta inca de pe vremea Imperiului Roman, dar prima descriere exacta, in Europa, a fost facuta de catre Rajus. Menta are un miros placut, patrunzator, aromat, incitant, ascutit si racoritor. Este folosita atat in bucatarie, la prepararea bucatelor, sosurilor si a salatelor, cat si in cofetarie, la prepararea cremelor de prajituri. Daca se adauga cateva frunze de menta proaspata in lapte, acesta nu se coaguleaza. Menta are puternice proprietati energetice , fiind folosita, sub diverse forme( creme, unguente, ulei volatil,infuzie, extract, etc.), in tratarea afectiunilor digestive, diaree, crampe, colici, ficat marit, litiaza biliara, afectiuni renale. Uleiul volatil de menta poate fi utilizat in tratarea durerilor de cap. Ceaiul de menta este stiut ca remediu impotriva durerilor viscerale, balonarilor, gretei, crampe stomacale si intestinale, gaze intestinale. Menta stimuleaza activitatea inimii si a nervilor. Principiile active ale mentei sunt: uleiuri volatile, manton, cineol, carvon, terpen, taninuri. Se culege in perioada infloriri, iar a doua recoltare se face in luna septembrie.
Mai este cunoscuta si sub denumirea de : camfor, diana, borsnita, ferent, giugiuma, ghiazma, gninta, iarba neagra, iazma, iama, ninta, ninta rece, minta de chicusuri.
| < Anterior | Următor > |
|---|
