Planta cu aroma placuta, calda si destul de iute cand frunza este faramitata iar acizii aromatici sunt eliberati. Gustul este foarte aromat si usor amar. Dafinul este de origine din Asia Mica si este cunoscut inca din anii 700 i.ch. Astazi, dafinul creste in toata zona mediteraneeana. Frunzele de dafin au fost considerate sfinte si asociate cu cultul zeului Apollon in Grecia clasica. Frunzele de dafin sunt folosite foarte des in bucataria europeana la supe, tocane, sosuri, muraturi si carnati; de asemenea, cateva mancaruri din peste datoreaza mult acestui condiment. Frunzele proaspete sunt foarte aromate si destul de amare; prin uscare, amareala se reduce semnificativ iar aroma se poate imbunatati. Dupa ce sunt culese si sortate, frunzele se usuca fara expunere la soare. Frunzele de buna calitate se recunosc usor nu numai dupa aroma puternica, dar si dupa culoarea verde stralucitoare. Cu cat culoarea este mai verde, cu atat calitatea este mai buna. Daca sunt pastrate mai mult de un an, frunzele de dafin isi pierd aroma, capata o nuanta maronie si devin mai amare. Fructele dafinului sunt mai putin cunoscute, desi apar in diverse amestecuri de condimente. Datorita gustului robust, sunt potrivite pentru sosuri, mai ales acompaniate de cartofi si vanat. In Asia, dafinul indian este inrudit cu scortisoara din Himalaya iar dafinul indonezian provine din familia mirtului.
Alte denumiri cunoscute : bibici, ciumafaie, ciuma fetei, frunzisoara, liorbe, turbare.
| < Anterior | Următor > |
|---|
